Să vorbim despre sex. Da, știu, subiectul care face pe toată lumea să se simtă inconfortabil și să caute rapid o scuză pentru a schimba discuția. Dar hai să ne uităm puțin în spate și să vedem cum am ajuns aici.

De la orgii la rușine

În antichitate, romanii nu aveau nicio problemă să își exprime sexualitatea. Ritualurile religioase se încheiau adesea cu orgii, iar viața sexuală era prezentă în toate aspectele vieții sociale și religioase.

Dar, cu venirea creștinismului, lucrurile s-au schimbat. Biserica a impus norme stricte, iar sexualitatea a fost învăluită în rușine și tabuuri. Femeile erau considerate "sexul slab" și aveau interdicții clare privind comportamentul în public. De exemplu, la începutul secolului XX, era de neconceput ca o femeie să poarte pantaloni sau să fumeze pe stradă.

Epoca modernă: între deschidere și conservatorism

După 1989, România a trecut printr-o perioadă de tranziție. Pe de o parte, tineretul a început să discute deschis despre sexualitate, influențați de internet și de globalizare. Pe de altă parte, generațiile mai în vârstă au rămas ancorate în tradiții și norme conservatoare.

În prezent, subiectele precum identitatea de gen și orientarea sexuală sunt discutate mai liber, dar încă există o rezistență semnificativă în anumite cercuri. De exemplu, în 2022, un proiect de lege care interzicea "propaganda gay" în școli a stârnit controverse și proteste.

Concluzie

Așadar, istoria tabuului despre sex în România este una de la deschidere la restricție și înapoi la deschidere. Suntem într-un punct de cotitură, unde tradițiile se confruntă cu modernitatea. Poate că este timpul să lăsăm rușinea deoparte și să discutăm deschis despre sexualitate, așa cum făceau strămoșii noștri romani. Sau poate că nu suntem încă pregătiți pentru asta. Ce părere ai tu?


Mara Dinu

Mara Dinu este jurnalistă și autoare de opinii cu un stil inconfundabil – acid, direct și provocator. Cu un background în sociologie și o pasiune pentru adevăruri incomode, Mara scrie despre sexualitate, relații, libertate personală și ipocrizia socială. Fiecare articol al ei e ca o palmă dată convențiilor, dar și o invitație la reflecție. Nu se ascunde după eufemisme și nu scrie pentru like-uri – scrie pentru cei care gândesc liber.