Să vorbim despre sex. Da, știu, subiectul care face pe toată lumea să se simtă inconfortabil și să caute rapid o scuză pentru a schimba discuția. Dar, hai să fim serioși, dacă nu discutăm despre asta, cum naiba să înțelegem ce se întâmplă cu noi și cu ceilalți?
Educația sexuală în școli: un subiect fierbinte
În România, educația sexuală în școli este un teren minat. Pe de o parte, 77% dintre români sunt de acord ca educația sanitară și sexuală să fie predată în școli, adaptată vârstei și ca materie de sine stătătoare . Pe de altă parte, există o opoziție considerabilă, cu grupuri care susțin că acest subiect ar trebui să rămână în afacerea familiei și că școala ar trebui să se concentreze pe alte aspecte ale educației.
Deci, ce facem? Continuăm să ne prefacem că nu există și lăsăm copiii să învețe despre sex de la colegi, internet sau filme porno? Sau începem să discutăm deschis despre asta, chiar dacă ne face să ne simțim stânjeniți?
Familia: refugiu sau tabu?
Acum, să vorbim despre familie. În mod ideal, părinții ar trebui să fie primii care le oferă copiilor informații despre sexualitate. Dar, în realitate, 41% dintre adolescenți evită discuțiile despre viața sexuală cu părinții lor . De ce? Poate pentru că părinții nu știu cum să abordeze subiectul sau poate pentru că le este rușine. Oricum ar fi, rezultatul este același: tinerii rămân în întuneric și caută răspunsuri în locuri mai puțin sigure.
Ce putem face?
În primul rând, trebuie să recunoaștem că educația sexuală este esențială. Nu putem lăsa copiii să învețe despre sex din filme sau de la prieteni care au și ei habar. Trebuie să le oferim informații corecte și complete, adaptate vârstei lor.
În al doilea rând, trebuie să încurajăm discuțiile deschise în familie. Da, știu, este incomod și poate că nu știm de unde să începem. Dar dacă nu începem noi, cine o va face? Dacă nu acum, când?
Concluzie
Sexualitatea este o parte naturală a vieții. Nu putem ignora acest subiect doar pentru că ne face să ne simțim inconfortabil. Trebuie să vorbim despre asta, să educăm și să susținem tinerii în înțelegerea și acceptarea propriei lor sexualități. Altfel, vom continua să perpetuăm mituri și confuzii care pot avea consecințe grave.
Așadar, ce alegi? Să rămâi în zona ta de confort și să te prefaci că nu există, sau să ieși din ea și să faci o diferență reală în viața celor tineri?
